Copiii noştri ne percep aşa cum suntem cu adevărat, nu cum am vrea să fim, nu cum le zicem că suntem. Văd dincolo de măştile noastre

Oltea Tudose visează la o lume plină de oameni relaxaţi, fericiţi, plini de iubire, sănătoşi, mulţumiţi din adâncul lor, conectaţi cu sine. O lume în care copiii sunt întâmpinaţi cu iubire necondiţionată, înţelegere şi în care sunt trataţi de la egal la egal de către părinţi. O lume în care părinţii oferă copiilor lor spaţiul să fie ei înşişi, miracole vii, plini de creativitate şi fericire, expresii autentice ale sinelui lor şi exemple de urmat pentru noi, părinţii lor şi adulţii în general. Lucrează cu oamenii de câţiva ani, în special cu mamele prin sedinţele de consultanţă în alăptare, şi e foarte interesată de parentingul bazat pe empatie şi pe relaţii democratice.

Oltea-Tudose-interviu-Academia-Heidi

Academia Heidi: Dragă Oltea, eşti mămica a doi copii de ceva vreme. Cum a început rolul ăsta în viaţa ta? Te-ai pregătit? A venit de la sine? Te-a luat prin surprindere?
Oltea Tudose: Conştient mi-am ales rolul de mamă cu câteva săptămâni înainte să rămân gravidă cu primul nostru copil. A fost un moment minunat în relaţia noastră de cuplu în care ne-am creat relaţia şi am ales venirea în familia noastră a copiilor noştri. Ţin minte că vorbeam cu soţul meu că ne dorim să ne creştem copiii într-un spaţiu de iubire necondiţionată, libertate şi expresie de sine. Ştiam că nu ştim nici noi cum se simt lucrurile astea dar ne-am spus că e o oportunitate extraordinară să învăţăm, şi să învăţăm împreună cu copiii noştri.

Academia Heidi: Care crezi că e rolul părintelui în viaţa copilului şi cum ţi se pare că e acesta privit şi asumat în societatea noastră?
Oltea Tudose: Pe mine mă inspiră să le arăt copiilor că sunt umană, că îmi recunosc greşelile şi că învăţ să lucrez cu mine, că mă descopăr, că doresc să mă cunosc în profunzimile mele. Mama perfectă nu există, cred eu. Am trecut şi eu puţin prin acea fază, norocul meu că mi-am dat repede seama ca nu e modelul pe care să îl preia şi copiii mei de la mine. Căutarea perfecţiunii este una din sursele nefericirii pentru că niciodată nu sunt perfectă, întotdeauna pot fi mai bună, şi mai bună. Prefer un model care caută, care lucrează cu sine. De asemenea prefer modelul care caută să trăiască viaţa cu bucurie şi libertate. Şi aspectul la care lucrez eu şi care la copiii noştri, în general cât sunt foarte mici este foarte dezvoltat, este să îmi ascult corpul, intuiţia, nevoile, emoţiile şi să iau în considerare ceea ce simt. Ştiu că e greu uneori de păstrat echilibrul între ce simţim noi, adulţii, şi ce cer copiii noştri însă chiar cred că multe se rezolvă cu empatie şi iubire.

Academia Heidi: Ştim că ai fost la cursuri de educaţie pentru părinţi. De ce ai vrut să faci asta? Noi am auzit de multe ori “Ce cursuri, dom’le? Ai noştri nu ne-au crescut bine şi fără atâtea cursuri şi cărţi de parenting?” Tu ce părere ai?
Oltea Tudose: Am fost la cursuri şi conferinţe de parenting pentru că sunt pasionată de dezvoltarea mea personală şi spirituală. Şi pentru că există oameni pasionaţi de astfel de subiecte care au cercetat şi au lucrat cu ei înşişi în domeniul lor. Când cineva vorbeşte cu pasiune despre o temă, lucrurile devin inspirante. Şi întotdeauna găsesc aspecte care mi se potrivesc, aspecte de îmbunăţit, de schimbat la mine care ies la iveală cu astfel de ocazii. Sunt oportunităţi de introspecţie, la fel cum am zilnic nenumărate astfel de oportunităţi în interacţiunea cu copiii mei. Modelul societăţii noastre nu este neapărat şi cel potrivit mie sau copiilor mei, nu ştiu nici cum va arăta lumea peste 20-30-50 de ani. De aceea pentru mine e foarte important să îi sprijin pe copiii mei să se cunoască, să se simtă bine cu ei înşişi, să ştie să îşi găsească fericirea în cine sunt ei, să o creeze pentru ei. Şi în comunicarea dintre noi şi în a empatiza unii cu alţii stă cheia. De aceea m-au inspirat atât de mult cursurile de comunicare nonviolentă cu Monica Reu sau cele despre joc şi emoţii cu Otilia Mantelers. Acolo am descoperit că nu există o “formulă” pe care ar putea să o aplice orice părinte pe orice copil, ci că simţind profund, ascultându-ne copiii şi pe noi înşine, luând în considerare emoţiile şi nevoile tuturor avem şanse să găsim strategii bune pentru toată lumea, conform cu modul în care suntem fiecare făcuţi. Nu simt nevoia să judec pe nimeni, toţi părinţii vor ce e mai bun pentru copiii lor, şi dau ce ştiu ei că e “mai bun”. Copiii noştri ne percep aşa cum suntem cu adevărat, nu cum am vrea să fim, nu cum le zicem că suntem, văd dincolo de măştile noastre. A avea copii este pentru mulţi dintre noi momentul în care descoperim autenticitatea, realizăm că orgoliul nu îşi are rostul. Şi merită să fim deschişi ca să facem schimbările în noi din care să ne bucurăm şi noi şi copiii noştri, ca să devenim “mai buni” nu din punctul de vedere al competiţiei ci din cel al iubirii.

Academia Heidi: Ce înseamnă pentru tine, concret, să fii un părinte implicat?
Oltea Tudose: Pentru mine, un fel de definiţie a cuvântului “părinte” este a fi în conectare cu copilul, a crea o stare de conectare în familie în cele mai concrete moduri. Facem tot felul de lucruri în casă împreună, în bucătărie, ne jucăm, lucrăm, discutăm, citim împreună. Dar tot în rolul de părinte implicat sunt şi la grădiniţa unde sunt copiii mei, Gradiniţa Waldorf Christophori din Bucureşti, unde împreună cu alţi părinţi şi educatoare facem ca acest proiect să existe în continuare spre folosul copiilor noştri în primul rând. Şi în cele mai multe proiecte din viaţa mea îi iau în considerare pe copiii noştri.

Academia Heidi: Cum te simţi petrecând timp cu copiii tăi şi care e activitatea voastră preferată?
Oltea Tudose: Mă simt foarte bine petrecând timp cu copiii mei şi de asemenea simt deseori nevoia de timpul meu cu mine sau de timpul meu cu soţul meu. De aceea mi-a fost mai uşor de când mi-am dat seama că pot să aleg să fiu 100% cu copiii, sau cu mine, sau cu soţul meu, etc. Atunci când aleg să fiu cu totul şi cu totul prezentă la copii, se simte, eu mă simt bine, copiii se simt ascultaţi, luaţi în considerare, se simt iubiţi şi eu primesc iubirea lor. Deseori mergem cu bicicletele împreună, de obicei pe drumul de acasă la grădiniţă, şi asta ne face tuturor mare plăcere. Mai sunt şi activităţi pe care le fac doar cu câte unul dintre copii, cu băieţelul meu citim din cărţile care îl intereseaza pe el sau discutăm lucruri care ne pasionează pe amândoi, construim din lemne, sau pur şi simplu glumim şi râdem, inventăm glume pe care le ştim doar noi doi, secrete. Cu fetiţa mea facem prăjiturele, desenăm împreună, decorăm baldachinul ei, ne facem una alteia codiţe. Ce e important e că tot ce facem e de fapt o oportunitate de a fi împreună.

Academia Heidi: Ce ai învăţat tu de la copiii tăi până acum?
Oltea Tudose: Am învăţat foarte multe: de la fetiţa mea am învăţat că feminitatea este înnăscută şi că nu e nevoie să o caut, că pot să port hainele “de petrecere” oricând, că e bine să îmi exprim emoţiile oricât de tare i-aş deranja pe ceilalţi (aici încă mi-e greu şi nu vreau să deranjez pe nimeni, prefer să gestionez situaţiile “ca un om mare” dar ea îşi ia în considerare furiile şi supărările şi le exprimă). De la băiatul meu am învăţat că “dacă ai strâns mult plâns în tine, trebuie să îl plângi până când se termină plânsul de ieşit afară tot”, am învăţat conectarea cu sine şi cu Dumnezeu cu simplitate şi joc, învăţ prietenia necondiţionată. De curând am văzut cum el poate şi vrea să le ofere prietenilor lui o bucurie atunci când poate, când nu i se încalcă limitele lui, în mod necondiţionat, cu iubire. Mai învăţ de la amândoi zi de zi că am dreptul să îmi cunosc şi respect limitele mele şi că supărarea poate să îmi treacă foarte repede.

Academia Heidi: Ce valori ţi-ar plăcea să le transmiţi copiilor tăi şi cum faci concret lucrul ăsta?
Oltea Tudose: Am scris despre valorile noastre şi mai sus puţin. În plus pintre valorile mele mai sunt: bucuria de viaţă, recunoştinţa şi conectarea cu sine. Cum fac asta? Le exersez eu cât pot de mult, în viaţa mea de zi cu zi, iar ei sunt curioşi, mă întreabă, mă observă. Cu copiii de altfel e foarte frumos, pentru că ei preiau totul de la părinţii lor, cel puţin cât sunt mici. De aceea ziceam mai sus şi că orgoliul nu îşi are rostul. Şi când ştiu că ei preiau totul, aş vrea să vindec în mine tot ce nu mi-aş dori să le preia copiii mei. Împreună cu soţul meu, avem valori comune despre care noi doi vorbim des şi credem amândoi că noi le “exersăm” şi copiii le “imită”, şi că nu e nevoie să le ţinem prelegeri despre valorile noastre.

Academia Heidi: Exerciţiu de imaginaţie. Copiii tăi au împlinit 18 ani şi îţi trimit câte o scrisoare în care vorbesc despre relaţia lor cu tine şi despre impactul pe care l-ai avut asupra lor până la acel moment. Ce ţi-ar plăcea să scrie mai exact?
Oltea Tudose: M-aş bucura mult să ştiu că se bucura în modul cel mai deplin şi mai benefic de libertatea din ei, că sunt conectaţi cu ei înşişi, că se bucură de pasiunile lor. Aş vrea să îmi spună că se simt iubiţi, că simt întotdeauna iubirea noastră, a părinţilor. Să îmi spună că sunt fericiţi cu ei înşişi, că se bucură de viaţă, că râd şi se joacă în modurile cele mai potrivite lor. Că îşi respectă viaţa, corpul, emoţiile, intuiţiile. Şi m-aş mai bucura să aflu că ştiu să îşi creeze relaţiile cele mai pline de comunicare. Iar în relaţiile de cuplu că ştiu să îşi creeze relaţii pline de iubire necondiţionată, de sprijin, de creştere împreună. Şi sigur că m-aş bucura ca şi atunci să ne facă la fel de multă plăcere să FIM împreună aşa cum ne place acum.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top