Copilul meu are un comportament neobișnuit! E de natură sexuală? Cum să reacționez?

V-am povestit despre workshopul “Cum să crești un copil fericit“, de pe 23-24 februarie de la Brașov, așa-i? Va fi susținut de Antonia Noel, practician ESPERE, și le va da ocazia celor care vor participa să afle soluții la situațiile concrete cu care se confruntă acasă, astfel încât relația dintre ei și copiii lor să fie cât mai de încredere. Iată un astfel de exemplu concret.

MAMA:
Bună Antonia,
Am participat la două din seminariile tale de la Brăila și Galați, și îl aștept cu nerăbdare pe următorul. Motivul pentru care ți-am scris astăzi e să îți cer sfatul într-o situație un pic delicată. De vreo 2 săptămâni băiețelul meu are un comportament puțin neobișnuit. Se întinde pe covor, dar câteodată și în pat, pe burtă, într-o ușoară extensie, și își încordează spatele și picioarele și începe să-și apropie și să depărteze picioarele în ceva ce pare un exercițiu fizic pe care îl execută până când obosește și transpiră. Face aceste exerciții de câteva ori pe zi. Am vorbit cu el despre aceste exerciții și a spus că a văzut la un copil la grădi, și că le face pentru ca îi place. Eu cred că aceste exerciții au o conotație sexuală, sau că îi provoacă o anumită plăcere și nu prea știu cum ar fi cel mai bine să reacționez. Aștept cu mare nerăbdare răspunsul tău.
Cu drag,
C.

ANTONIA:
“Bună seara C,
Se pare că băiețelul tău experimentează o nouă senzație aparent plăcută (pentru că ți-o spune). Important ce faci tu cu asta. Din ce-mi scrii se pare că ești preocupată de acest lucru iar eu te-aș întreba, și te invit pe tine să-ți răspunzi la următoarele întrebări: ce anume, de fapt, mă neliniștește? Faptul că ar putea devia într-un alt fel de comportament? Ce fel de comportament? La cine am văzut (când) acest tip de comportament și ce anume nu mi-a plăcut? Mă deranjează că sunt spectatoarea unei forme de «exibiționism»? Mă deranjează că nu reușesc, ca mamă, să-i controlez manifestările ?… Sunt multe întrebări la care tu îți poți răspunde și astfel, odată ce ți-ai dat răspunsul, să te definești mai clar în raport cu băiețelul tău. Pentru că, îmi scrii, «am vorbit cu el» însă contează foarte mult cum anume i-ai vorbit, ce l-ai întrebat și ce ai făcut cu răspunsul lui. Important e să nu-i creezi o inhibiție sau un sentiment de rușine.

Părerea mea e că e bine că observi aceste lucruri însă nu e necesar neapărat să-i vorbești despre asta, ci să-l lași în pace. O să-i treacă de la sine. Așa cum spuneam, la această vârstă descoperă o nouă senzație care-i procură plăcere și e absolut firesc să se bucure de ea. Înțeleg că ai simțit nevoia să-i vorbești, iar dacă ai făcut-o, cel mai important lucru este:
– Să-l ajuti să-și dezvolte conștiința propriului corp, povestindu-i că de-a lungul vieții va descoperi foarte multe senzații noi și plăcute cu ajutorul simțurilor (îi poți vorbi despre cele 5 simțuri, diferențiindu-le, prin exemple ludice, printr-un dialog sau sub formă de ghicitori în care să experimentați diferitele simțuri)
– Să-l ajuți să se diferențieze de colegul lui, spunându-i că, deși a văzut asta la colegul lui, fiecare om are propriile simțuri, senzații, și că e important să te bucuri de ceea ce descoperi la propriul corp (cu siguranță colegul tău simte lucruri diferite, unice). Poti să-l inviți să se reprezinte simbolic (prin obiecte) pe el și pe colegul lui, ceea ce simte el lăsând un loc gol în ceea ce simte colegul. Important e să-l ajuți să facă diferențieri și acest lucru să-i consolideze personalitatea (pentru a nu se identifica și a face mereu ce fac ceilalți).

În martie putem vorbi despre asta dacă mai e cazul însă sunt convinsă că lucrurile vor fi schimbate pentru el (pentru tine e important în continuare să te întrebi «ce anume mă deranjează, care e problema mea, de fapt?»). Copiii au talentul extraordinar de a ne întinde în față o oglindă care ne trimite către noi înșine.
Ca să închei, din punctul meu de vedere nu e absolut nicio problemă în ceea ce-l privește. Absolut niciuna, deci «nu e nevoie să reacționezi» în vreun fel…
Să ai o seară liniștită și o săptămână plină de bine,
Antonia”

MAMA:
Dragă Antonia,
Îți mulțumesc că ți-ai făcut timp să îmi răspunzi atât de prompt. Am vorbit și mi-a spus până la urmă că nu a văzut la niciun coleg comportamentul, ci că îi aparține (probabil s-a simțit presat la început de întrebările mele). I-am spus că e ok, că dacă îi face plăcere e alegerea lui să facă așa, și am discutat despre intimitate și despre faptul că anumite lucruri, sentimente, sunt doar ale noastre și nu sunt rușinoase.
Sunt bucuroasă să văd naturalețea cu care a îmbrățișat explicațiile mele, s-a bucurat cumva de faptul că i-am validat sentimentele și cred că aici s-a terminat dilema mea, căci a mea era problema și dificultatea de a mă poziționa.
Îți multumesc încă o dată pentru sfaturile tale și aștept cu nerăbdare întâlnirea noastră din martie.
C.

În plus, Antonia oferă, ulterior, celor care vin la workshopurile ei consultații online GRATUITE!

Vă așteptăm și pe voi cu drag!
Mai multe detalii și înscrieri aici.

No Comments

Comments are closed.

To Top