Mi-am descoperit de curând bătături pe laba piciorului de la atâta jucat pe podea. Sunt tatuajele mele de mamă jucăușă, de care sunt tare mândră.

Adela Metaxa este o mămică foarte pasionată de acest rol din viaţa ei. Mereu în căutarea celor mai bune decizii în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copiilor ei, şi-a trecut cariera în modul “on hold” şi îşi trăieşte la intensitate maximă “mămicia”.

Adela-Metaxa-interviu-Academia-Heidi

Academia Heidi: Dragă Adela, ai doi copii. Când ai început să te simţi mămică? Cum a început rolul ăsta în viaţa ta? Te-ai pregătit? A venit de la sine? Te-a luat prin surprindere?
Adela Metaxa: Rolul a venit de la sine, cred. Însă abia după ce am ajuns acasă de la spital cu primul copil, după ce ne-am regăsit singuri, în trei, s-a petrecut declicul, am intrat cu adevărat în rol.
Maternitatea a crescut apoi în mine, cu fiecare zi. Încă descopăr lucruri noi. Cu atât mai mult cu cât, de un an, am pus între paranteze cariera ca sa fiu cu copiii acasă. A venit parcă un al doilea val de maternitate.
Lucru important însă, am făcut un curs înainte sa nasc primul copil (cursul Naște cum simți), care mi-a deschis ochii în multe privințe, care a fost hotărâtor pentru felul frumos în care mi-am adus copiii pe lume. M-a pregătit perfect pentru naștere. Dacă mă gândesc mai bine, în mod indirect, a fost determinant și pentru felul de mamă care am devenit, nu numai pentru nașterea propriu-zisă. Mi-a arătat importanța nașterii naturale. Iar felul în care mi-am adus copiii pe lume m-a întărit, m-a făcut puternică și sigură pe mine în zilele și lunile care au urmat.

Academia Heidi: Care crezi tu că e rolul părintelui în viaţa copilului şi cum ţi se pare că e acesta privit şi asumat în societatea noastră?
Adela Metaxa: Rolul părintelui în viața copilului cred ca începe ca un ecran între copil și lume. Trebuie să fie destul de permisiv pentru a-l lăsa pe copil să descopere lumea și să își descopere propriile forțe, să își clădească încrederea în el însuși, dar și suficient de ocrotitor pentru a-l proteja de pericole. E o linie fină între a fi prea protector și prea permisiv.
Îmi doresc să nu uit că sunt și un model pentru copii, încerc să le arăt valorile pe care le cred importante prin comportamentul meu, și să vorbesc mai puțin.
Cât despre societate, nu mi se pare ca este suficient de atentă la importanța rolului de mamă. Mi-as dori să nu mai fie tabu subiectul alăptatului în public, să văd angajatori care oferă program flexibil tinerelor mame, concedii mai lungi de maternitate, camere de alăptat în sediile companiilor, creșe și grădinițe la parter.
Și mai e ceva. Comunitatea ar trebui să fie mai implicată în educarea copiilor. Nu mă refer la persoanele binevoitoare care te opresc pe stradă să îți amintească să pui o căciulă pe cap copilului, sau care să îi spună să nu mai plângă că e urât. Ele cred că educă, sunt probabil bine intenționate, însă fac mai mult rău. As vrea, în schimb, să fiu înconjurată de oameni care zâmbesc copiilor orice ar face aceștia, care își ajută semenii, care nu murdăresc natura. Asta ar trebui să fie, cred, participarea societății la cei “șapte ani de-acasă”.

Academia Heidi: Ştim că ai fost la cursuri parenting. De ce ai simţit nevoia să faci asta? Nu crezi că “a fi părinte” vine de la sine?
Adela Metaxa: Bineînțeles că a fi părinte vine de la sine. Faci un copil si, pac, ai devenit părinte. A fi un părinte bun, însă, cere grijă, pregătire, autoanaliză și, deseori, renunțare la propriile dorințe.
Cred că avem tendința să moștenim credințe despre ce se face și ce nu se face în educația copilului, că repetăm ce ni s-a spus nouă ca și copii. Literalmente, parcă o aud uneori pe mama vorbind în locul meu. Alteori, dacă ni se pare că am fost crescuți rău, tindem să facem totul pe dos, ceea ce, iarăși, nu e perfect.
Dacă am trăi într-o societate ideală, deci acele credințe despre educație ar fi sănătoase, probabil nu ne-ar trebui cursuri. Mie însă nu îmi place prea tare unde se îndreaptă societatea noastră. De asta vreau să aflu ce putem face mai bine, diferit.
Este foarte importantă însă calitatea cursurilor. Nu pot fi de acord cu cele care promovează ideea că micuții sunt oameni în formare, că pot fi forțați să ne asculte. Cu alte cuvinte, cele care nu respectă copiii ca pe niște oameni întregi, demni de luat în serios.

Academia Heidi: Ce înseamnă pentru tine, concret, să fii un părinte implicat?
Adela Metaxa: Îmi vine în minte ceva asemănător unui super-man, care nu obosește niciodată, care face trei lucruri deodată, care trece prin zi cu un zâmbet permanent. Dar eu nu sunt așa, deși mă consider un părinte implicat.
Cred că un părinte implicat este cel care ia în serios nevoile copilului său, care încearcă să le pună înaintea celor proprii. Iar atunci când nu poate, este sincer. Eu le spun copiilor mei când nu mai pot, de ce nu mai pot, că îmi pare rău că nu mai pot, deși înțeleg că pentru ei e important să…
Un părinte implicat se gândește la consecințele pe termen lung ale alegerilor făcute, ale vorbelor spuse copilului. El se informează, citește, merge la cursuri. Alocă timp și resurse, investește în sine ca să fie un părinte mai bun.

Adela-Metaxa-interviu-Academia-Heidi-01

Academia Heidi: Cum te simţi petrecând timp cu copiii tăi şi care e activitatea voastră preferată?
Adela Metaxa: Când sunt cu ei, ceea ce înseamna tot timpul de un an și ceva, mă simt eu însămi. Și cum asta fac toată ziua, înseamnă că m-am redescoperit.
Avem o grămada de activități, însă cea în care râdem cu toții cel mai mult este jocul de-a mama care e păcălită de copii. Ori mă prefac că dorm și ei îmi iau jucăria, ori se ascund sub plapumă (cu piciorele la vedere!) și eu nu îi găsesc minute în șir, scotocind prin toate sertarele, frigider, pungi… ori îmi toarnă apă în cap (asta e de azi). Sunt multe variante, toate cu multe chicoteli. Iar de când o fac amândoi în complicitate, e un deliciu.
Ne jucăm mult împreună. Uneori îmi e greu, aș face altceva, însă îmi spun că va veni și timpul când ei vor prefera alți parteneri de petrecut ziua, și eu voi vrea să dau timpul înapoi. Mi-am descoperit de curând bătături pe laba piciorului de la atâta jucat pe podea. Sunt tatuajele mele de mamă jucăușă, de care sunt tare mândră.

Academia Heidi: Ce ai învăţat tu de la copiii tăi până acum?
Adela Metaxa: În fiecare zi învăț ceva de la ei. În primul rând, ei mi-au (re)adus creativitatea. Parcă m-am dezbrăcat de haina scorțoasă de adult serios și ocupat în care mă deghizasem. Mi-am reamintit să fac teatru de păpuși (făceam asta foarte des când eram mică), să cânt, să desenez, să mă joc. Chiar am început să scriu.
Apoi iertarea, calitatea asta pe care o au copiii de a trece mai departe după o harță, de a continua jocul, ca înainte, cu vreun copil cu care s-au certat. Fără ranchiună, fără reproșuri. Nu știu când anume o pierdem pe parcurs. Ca părinte nu pot decât să o observ și să încerc să o regăsesc în mine.
Și, cel mai important, am învățat chiar de la ei cum să îi cresc bine. Dacă te dezbraci de prejudecăți, de credințe moștenite, dacă aplici ce înveți la cursurile de playful parenting (de exemplu), ajungi de fapt să ai încredere în copilul tău, înțelegi că nevoile pe care le comunică în felul lui sunt reale și importante. În final, el este cel care te ghidează de cele mai multe ori.

Academia Heidi: Ce valori ţi-ar plăcea să le transmiţi copiilor tăi şi cum faci concret lucrul ăsta?
Adela Metaxa: Familia este importantă pentru mine, am o relație foarte strânsă cu sora mea, cu părinții mei. La rândul lor, părinții mei sunt foarte apropiați de frații lor. Asta e o valoare care se transmite la noi dintr-o generație în alta și mă bucur că pot să o dau mai departe.
Apoi respectul pentru semeni și pentru natură, bunul simț și curiozitatea. Cred că sunt valori după care trăim deja în familia noastră, iar exemplul personal este crucial.

Academia Heidi: Ce greşeli ţi-e frică să nu faci?
Adela Metaxa: Aproape orice lucru pe care îl fac, orice abordare, ridică pentru mine un mic semn de întrebare undeva. Destul de rar pot fi sigură că am ales cea mai buna soluție într-o anumită situație.
Greșeala de care mi-e tare frică este în curtea mea, oarecum. Mi-e teamă să nu devin eu prea dependentă de copii, să îmi fie greu la momentul potrivit să le dau drumul. Îmi doresc să fiu o mamă detașată odată ce copiii vor deveni adulți. Să fiu acolo pentru ei mereu, însă niciodată mai mult decât ar vrea ei.
Ar mai fi ceva. Copiii te iubesc oricum ești și oricum te-ai purta cu ei. Chiar dacă i-ai pedepsi fizic sau verbal, chiar dacă i-ai umili. Nu vreau să greșesc și să iau dragostea asta ca pe un cadou necondiționat. Vreau să le merit dragostea, în fiecare zi. Bineînțeles, aici nu există simetrie. Ei au iubirea mea necondiționată, o merită prin simplul fapt că sunt copiii mei.

Academia Heidi: Exerciţiu de imaginaţie. Copiii tăi au împlinit 18 ani şi îţi trimit câte o scrisoare în care vorbesc despre relaţia lor cu tine şi despre impactul pe care l-ai avut asupra lor până la acel moment. Ce ţi-ar plăcea să scrie mai exact?
Adela Metaxa: Nu sunt sigură că aș vrea să primesc o astfel de scrisoare de la copiii mei la vârsta de 18 ani. Cred că e o vârsta la care ei încă lucrează să afle cine sunt, încheie zbuciumările adolescenței, privesc spre viitor și nu au vreme de analize retrospective. Așa aș vrea să fie, cel puțin.
Mi-ar plăcea, însă, să primesc scrisoarea asta mai târziu, când ei se vor fi așezat pe un drum sau își vor fi făcut o familie a lor. Aș vrea să scrie că sunt liberi, fericiți, bucuroși de alegerile lor. Să îmi spună că s-au simțit iubiți și acceptați în fiecare moment al copilăriei și tinereții lor, chiar și atunci când…și când…și când… Că asta le-a dat aripi și încredere în viitor.
Ah, și să îmi spună că a fost frumos să îi plimbăm atât de mult în copilărie, să schimbăm atâtea țări, și case, și prieteni. Că atâta vreme cât ne-am avut unii pe ceilalți, pluta cu care am navigat a fost solidă și le-a permis să deschidă larg ochii și brațele spre lumea asta mare și fascinantă.

Sursă foto: Adela Metaxa

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top