Review de carte: Copiii noștri frumoși și sănătoși

Am primit cartea Alethei Solter, „Copiii noștri, frumoși și sănătoși”, într-un moment când aveam, ca mamă, cel mai mult nevoie de ajutor. Un copil de 2 ani, care nu mai era bebeluș, și un altul bebeluș, un serviciu solicitant, soțul departe de casă timp de 2 luni și o mutare din țară în orizontul apropiat. Era mult pentru mine. Era și mai mult pentru băiatul meu de 2 ani. Eu aveam, cât de cât, metode să gestionez stresul. El nu mă avea decât pe mine și eu ezitam. Nu știam cum să reacționez la furia, agresivitatea și lacrimile lui. Cartea Alethei Solter m-a ajutat mai mult decât orice carte de parenting citită după aceea. Mă bucur că a fost, de fapt, prima mea carte de parenting.

copiii-nostri-frumosi-si-sanatosi-alethe-solter-academia-heidi

Și acum, cartea.

Aletha Solter se adresează părinților de copii între 2 și 8 ani. Bazându-se pe studii recente făcute în domeniul dezvoltării copiilor, pe experiența ei de zeci de ani ca terapeut și pe cea de mamă a doi copii, ea transmite un mesaj pe cât de altfel (pentru modul tradițional în care se cresc copiii în societatea occidentală) pe atât de simplu, concret și cuprinzător, acoperind foarte multe teme care dau de furcă părinților (tantrumurile, fricile, disciplina, conflictele, agresivitatea, rivalitatea între frați, sexualitatea, televizorul, alimentația…). Cartea pune de fiecare dată accentul pe sentimente, pe viața emoțională a copilului, și nu pe comportament. Și, ca mod de exprimare sănătos și necesar, plânsul. Plânsului și crizelor de furie le este alocată prima parte a cărții. Felul în care este tratat plânsul, împreună cu abordarea disciplinei fără pedepse și recompense, face din această carte una, după mine, revoluționară.

Cât de des auzim sintagmele “nu plânge”, “nu trebuie să plângi”, sau mai rău “ce urâtă ești când plângi”, “băieții nu plâng”… Fac parte din cultura noastră, le spunem fără să ne gândim, un automatism moștenit de generații. Pentru că, nu-i așa, de ce ar mai plânge un copil care a învățat deja să vorbească? Am face orice să oprim plânsul, arsenalul nostru mergând de la rugăminți fierbinți, recompense pentru copiii “cuminți” care s-au oprit din plâns, până la amenințări și pedepse, dacă e necesar. Dar, oare, suferința care a pricinuit plânsul la bun început a încetat atunci când acesta s-a oprit, la cererea noastră? Reflexul, la această întrebare retorică, este să zâmbim cu colțul gurii la ideea că putem numi “suferință” o căzătură cu bicicleta, o neînțelegere cu un copil mai mare în parc, o vizită la doctor sau alte lucruri din acestea “mărunte”.

Aletha Solter ne propune o abordare nouă, ne invită să privim lumea prin ochii copiilor. Ne vorbește despre fricile copiilor, despre emoțiile dureroase pe care le pot trăi odată cu schimbările care apar în viața lor, despre frustrările zilnice izvorâte din lipsa informației sau a abilității lor de a face lucruri singuri. Ne spune că plânsul este sănătos. Ne arată, cu dovezi științifice, că plânsul este modul nostru înnăscut de a ne vindeca de emoții negative, de experiențe traumatice. Noi, părinții, trebuie să creăm relația de încredere pentru ca acest plâns vindecător să poată veni, trebuie să îi ascultăm, să le validăm emoțiile. Să creăm un mediu în care copilul să se simtă în siguranță pentru a-și exprima emoțiile. Iar asta presupune uneori, din partea noastră, o reevaluare a propriei educații și o acceptare a ideii că plânsul este sănătos, inclusiv pentru noi înșine.

Crizele de furie, tantrumurile, la rândul lor, nu sunt strategii ale copiilor de a obține ceea ce vor. Ele reprezintă, spune autoarea, “doar un alt fel de plâns”, un alt mod de descărcare.

Și, ca și cum abordarea plânsului nu este suficient de revoluționară în sine, cartea pune o lumină nouă și asupra disciplinei tradiționale, bazată pe pedepse și recompense. Autoarea propune o schimbare de paradigmă: copiii nu se nasc răi, cu impulsuri inacceptabile care trebuie controlate. Rolul nostru nu este să facem din ei oameni civilizați și buni. Copiii se nasc cu un potențial imens de bunătate, de dragoste. Rolul nostru este să îi iubim, să îi înțelegem, să îi stimulăm, să îi tratăm cu încredere și respect, pentru ca ei să “înflorească”, să își atingă cel mai înalt potențial.

Pedepsele, spune autoarea, au doar consecințe negative. Nu doar că nu rezolvă, decât temporar, o problemă de comportament, ci, mai rău, riscă să perpetueze comportamentul inacceptabil pe termen lung. Ele nu se adresează problemei de fond, nevoii neîmplinite a copilului, nu au la bază noțiunea de respect, de înțelegere și comunicare. Ci impunerea unei autorități.

La rândul lor, recompensele sunt prezentate ca nimic mai mult decât o altă formă de a pedepsi. Odată ce sistemul recompenselor este pus la punct, simpla absență a recompensei devine o pedeapsă. Ele nu au, la fel ca pedepsele, puterea de a insufla valori copiilor. Se bazează pe principiul plăcere/durere, pe o recompensă pe termen scurt. Autoarea face un pas mai departe sugerând că noi, părinții, ar trebui să ne învățăm copiii să nu accepte să fie astfel condiționați, manipulați de publicitate, droguri, colegi, autoritate sau chiar noi înșine, indiferent cât de tentantă ar părea “recompensa”.

Aletha Solter propune așadar o abordare nouă în creșterea copiilor. Pornind de la faptul evident că omenirea se confruntă cu provocări majore care țin în final de propria supraviețuire, ea ne invită să oprim perpetuarea greșelilor de la o generație la alta.

Cartea Alethei Solter este din categoria celor pe care le țin încă la îndemână, la care mă întorc pentru răspunsuri concrete (Cât timp, la ce și cum ar trebui să se uite copilul meu la televizor? Ar trebui să îl las să se joace cu arme de jucărie? Ce să fac dacă copilul meu nu mănâncă? Cum să îl ajut pe copilul meu să se înțeleagă cu prietenii lui? Ce să fac dacă mi-am rănit copilul?…). Mai mult, împreună cu alte câteva cărți despre care, sunt sigură, se va povesti la Academia Heidi, cartea aceasta mă ajută să “îmi regăsesc Nordul” în parenting, de fiecare dată când rolul de mamă mă copleșește.

Autor

[divider]

Adela-Metaxa-copiii-nostri-frumosi-sanatosi-aletha-solter-academia-heidi-brasovAdela Metaxa este mama lui Mihnea (4 ani) și a Michaelei (2 ani și jumătate). A pus între paranteze cariera în domeniul bancar pentru a se dedica creșterii copiilor.
În prezent locuiește în Qatar, de unde povestește despre noile aventuri de mamă acasă pe blogul ei adelametaxa.wordpress.com.

Comment ( 1 )

  • author-hexa-bg

    Care este modalitatea de a intra in posesia cartilor prezentate?
    Va multumesc si felicitari pentru Academia Heidi !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top